Împlinirea, în anul 2020, a 100 de ani de când Principele George Valentin Bibescu a transformat Liga Națională Aeriană în Aero-Clubul Regal Român, un pas decisiv spre crearea acestei instituții fabuloase pe teritoriul României Mari, dă astăzi Aeroclubului României un prilej extraordinar de a edita un album monografic dedicat acestei instituții ale căror baze au fost puse din pasiune încă din anul 1905 și care a fost dezvoltată prin multe sacrificii, iar apoi desăvârșită prin talentul personalului navigant și nenavigant actual. Albumul de față cuprinde în paginile lui o foarte mică parte din tot ce a însemnat această instituție în decursul celor 100 de ani de când a pus în mișcare oameni, ateliere, fabrici și ministere, de când a creat adevărate talente în arta zborului, de când a creat performanță și recorduri, legislație și tradiție, de când oameni cu pasiune au fost transformați în repere morale și profesionale, iar sacrificiile făcute pentru satisfacția zborului au devenit o condiție definitorie pentru reușită.

Albumul este structurat în trei părți, fiecare parte dedicată unei anumite perioade. Prima parte cuprinde perioada de dinaintea înființării oficiale, până la desființarea Aero-Clubului Regal, trecând prin glorioasa perioadă interbelică unde, cronologic, au fost punctate principalele evenimente care au implicat Aero-Clubul Regal Român. Partea a doua și, implicit, a doua etapă a existenței Aero-Clubului într-o perioadă grea, în plină schimbare de după cel de-al Doilea Război Mondial, este prezentată după ce am considerat necesar să adăugăm, într-un capitol separat, istoria școlilor de zbor și aerocluburile existente în perioada interbelică și afiliate Aero-Clubului Regal, deoarece, după 1945, personalul și patrimoniul acestora au fost integrate noii structuri. În final, ele au format Aeroclubul Central Român. Am pus accentul, de asemenea, pe perioada 1945-1960, deoarece organizatoric a fost o perioadă tumultoasă și a necesitat anumite precizări nespecificate până în prezent în lucrările apărute pe această temă.

Ultima parte este dedicată perioadei de după 1990, în care Aeroclubul Central Român s-a transformat în Aeroclubul României, iar conducerea acestei noi instituții a devenit civilă, subordonată Ministrului Transporturilor. După 1990, s-a înregistrat o puternică deschidere a noului Aeroclub către public, prin acțiuni de propagandă aeronautică, piloții și parașutiștii instituției participând la numeroase evenimente în toată țara, dar și la o serie de acțiuni internaționale precum campionatele europene și mondiale, prezentări, mitinguri și demonstrații. A fost o perioadă în care s-a investit mult în infrastructura Aerocluburilor Teritoriale, în achiziția de noi aparate de zbor, precum și în modernizarea flotei existente. Perioada actuală din existența instituției poate fi comparată cu anii glorioși ai perioadei interbelice, când aviația sportivă a reprezentat un vector de promovare a creației aeronautice românești și un adevărat motiv de mândrie al țării prin faima și renumele pe care le-a dobândit prin acțiunile sale. (Autorii – Fragment din prefața cărții)